Fericire....

Scrisoare adresata de Alexandru Vlahuta fiicei sale Margareta.Aceste insemnari se gasesc la casa memoriala a lui Vlahuta de la Agapia.

"Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, - sa fii buna ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea...de! norocul si celelalte "pere malaiete", care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericicrea , adevarata fericire in tine rasare si-n tine-nfloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta este opera de fiecare clipa, - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. Si de aceea vezi atat de putini oameni fericiti...Atati cati merita.

A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urate; daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis! ) am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerea altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane doar sa stii ce vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul adevarat!

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:" Uitati-va la mine!" Dar mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta. Sa nu faci nici o fapta a carui amintire sa te-ar putea face sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic , nici multumire mai deplina , ca o constiinta curata....."


Oare cati dintre noi au constiinta curata?Cati dintre noi sunt fericiti?